Politic

Viitorul lui… este… fost

„Viitor de aur țara noastră are, și prevăz prin secoli a ei înălțare…”

Nu, „viitorul-aur” nu este o trimitere politică la partidul care, profitând de vidul (neuronal) de putere, câștigă teren. Electoral și deloc de neglijat. Poate doar aluzia la „înălțare” să fie o previziune la termenul la care, în ritmul și la încăpățânările actuale, pare că vom avea un guvern stabil. Că este deja USL, știm. Și, nu, nu cred că ar fi corect să spunem că e USL.2, fiindcă diverse forme de USL au mai existat după primul. Mai bine sau mai rău mascate, neoficializate, cert este că au existat. Nici alianța cu USR n-ar fi fost ceva mai departe. Oricât progres doresc cei de la USR, în lipsa unor instrucțiuni clare, progresul visat de ei pare a fi achiziționat de la… Ikea!

Totuși, problema USL-ului fiind rezolvată, rămâne să vedem câte dintre detaliile ei, în fond cele care ne interesează și care contează, se vor apropia de o soluție finală. Nu de alta, dar fără un guvern stabil, care să poată elabora un buget, care să poată gestiona proaspătul PNRR, care să poată emite legi, riscă să se transforme, în condițiile pandemiei, într-o „soluție finală” care să amintească mai degrabă de cea „inventată” de Eichmann.

La modul în care se desfășoară negocierile, la ambițiile puse în joc, tare mă tem că vom renunța la orice fel de cadouri de la Moș Crăciun și ne vom mulțumi dacă ne va aduce un guvern.

Bun sau rău, ar fi oricum mai de folos decât lipsă!