Sindromul „tătucului” sau dependența lui „se dă”…
Marinel Blaj
Cei mai în vârstă își amintesc cum era supranumit Stalin. „Tătucul popoarelor”! Poate acesta a fost și motivul pentru care Ceaușescu a preferat să devină… fiu. „Cel mai iubit fiu al poporului”. Din perioada comunistă am moștenit, se pare, și acest concept stupid al lui… „se dă”. Vă amintiți? La alimentara din colț „se dădeau”, nu… se vindeau ouă; „se dădeau” de Crăciun portocale, nu se vindeau! Totul „se dădea”! Și, culmea tupeului, asta în condițiile în care toate erau… bunul tuturor!
Sindromul tătucului, dependența lui „se dă” și bunul tuturor (practic, al nimănui)…
De ce mă duce gândul la aceste adevărate simptome ale unei boli naționale? Pentru că ele par să stea la originea multor atitudini pe care noi, cetățenii, le avem față de locul în care trăim! Exemple? Ar fi destule…
Ne este mai ușor să fotografiem o trotinetă abandonată aiurea și să postăm revoltați fotografia pe Facebook, decât să facem efortul de a o muta din calea noastră! Așteptăm să vină cineva (de regulă credem că primarul!) să măture frunzele de pe trotuar, în loc să punem mâna pe o mătură, deși asta ar fi obligația fiecărui locatar sau proprietar! Scriem imediat despre chiștoacele de țigară aruncate în stația de tramvai, dar nu atragem atenția celui care face gestul bădăran. Ne plângem de tineri care vandalizează locurile de joacă ale celor mici, cerem camere de supraveghere, poliție lângă fiecare bancă din parc… armată, dacă se poate, dar, Doamne ferește să dăm noi jos un adolescent teribilist din leagănul pentru copii! Și exemplele ar putea continua…
Dacă vorbești cuiva despre aceste atitudini ale lipsei de civism, cel mai frecvent răspuns este: „dar pentru ce plătesc taxe și impozite?” Da, este adevărat, taxele și impozitele noastre susțin și acele servicii care să poarte grijă de ordinea orașului. Numai că uităm că din aceleași taxe se plătesc și alte lucruri, mult mai costisitoare, precum repararea străzilor, reabilitarea rețelelor etc.
„Vrem o țară ca afară” devine un slogan ridicol atâta vreme cât nu suntem în stare să avem și un comportament „ca afară”!
Ce anume ne face să fim aici, acasă, o altă categorie de cetățeni, iar „afară” cu totul alții? Să nu-mi spuneți că sancțiunile și amenzile! Avem și noi din acestea! Mai degrabă cred că, datorită „simptomelor” enunțate mai sus, avem convingerea că taxele și impozitele noastre au cumpărat și dreptul de a fi leneși, indiferenți și lipsiți de simț civic. Iar de aici până la ideea că undeva trebuie să existe un „tătuc” care „să dea” și „să facă” totul, nu e decât un pas. Mic. Dar câte lucruri mici nu fac diferența în viață?
P.S. Am omis intenționat să menționez educația pe care ar trebui să o dăm copiilor noștri. Inutil, câtă vreme aceasta ne lipsește multora dintre noi…
